luni, 17 octombrie 2011

3 in 1 (capitolul 4/Alexis Rhodes)


in urmatoarea zi la scoala, lucrurile pareau sa mearga absolut normal, pana la ora de chimie. Eram eu, sau mai bine as spune eram noi trei in laboratorul de chimie. Profesorul intarzia, ceea ce era neobisnuit, si prin neobisnuit vreau sa zic ca era a doua oara in trei ani si ceva.
Prima oara fusese blocat in trafic si nu apucase sa ajunga la scoala, dar fusese o zi atat de aglomerata incat nimeni nu a ajuns la timp. A doua oara era azi. Oare de ce? Nimeni nu avea nici o idee, dar urma sa aflam cu totii. Si eu urma sa fiu cel mai surprins.
Profesorul ( al carui nume nu conteaza) ajunse mai tarziu cu 10 minute, dar ceea ce mi s-a parut cu adevarat  ciudat a fost faptul ca usa nu s-a inchis dupa el. Atunci pe usa a intrat “ea”. Nu stiam cine e, dar din nu stiu ce motiv imi parea cunoscuta.
  - astazi avem o eleva noua… nu te cunosc, asa ca prezinta-te singura ii spuse.
   Fara sa-mi dau seama, imi marisem ochii si ma uitam foarte atent la fata cea noua. Ascultam fiecare cuvintel pe care il spunea, in timp ce ma gandeam la cat de urat au sunat cuvintele profesorului. In opinia mea pareau un fel de insulta grosolana. Intre timp, ceilalti doi de eu incercau sa-si dea seama de unde o cunosteam pe fata respectiva, si, fara sa pot face nimic, m-am trezit prins intr-o sedinta cu cei doi. “am verificat memoria, nu e nimic acolo”, spuse jaden G. “ am verificat fiecare aspect al ei in ganduri… nu e nimic nici acolo” spuse jaden N. “ si totusi, oare cand am vazut-o?” am intrebat eu. Am dezbatut problema pentru aproximativ jumatate de ora, in final nereusind sa obtinem nici un raspuns.
Cand m-am intors la viata mea obisnuita, la ora de chimie, am constatat ca nu trecuse nici macar o secunda. Nu puteam intelege cum era asa ceva posibil, si mai ales, nu puteam intelege cumde am reusit sa vorbesc cu mine insumi intr-un spatiu complet diferit in timp ce eram in ora de chimie, dar aceste lucruri nu valorau mai nimic in momentul respectiv. Vroiam sa aflu cine este fata care statea in fata mea si a carei persoana ma obseda. Atunci i-am auzit vocea spunand incet:
   - ma numesc alexis rhodes…m-am transferat de curand din Tokyo. Obisnuiesc sa comunic mult, sunt o persoana sociala si imi place sa-mi fac prieteni noi. Sper sa nu fiu o povara pentru nimeni si, in acelasi timp sper sa ma integrez in aceasta scoala.
Vocea ei suna minunat, si, uitandu-ma in clasa am descoperit ca ceilalti colegi ( baieti ) erau fascinati de eleva noua. As putea paria ca toti isi doreau sa fi stat in banca cu ea, dar, din cate mi-am dat seama in starea in care eram, se indrepta spre mine. M-am panicat, dar am incercat sa par normal. vedeti, nu sunt chiar cel mai calm tip cand e vorba de chestii de genul. In plus, senzatia pe care mi-o dadea fata asta era una ciudata. Uitandu-ma in clasa, am vazut o oarecare gelozie, daca o pot numi asa in ochii baietilor. Totusi, eu eram singurul care nu aveam un coleg de banca. Primul lucru pe care l-am observat la ea a fost culoarea ochilor. Ochii ei erau de un albastru cum eu nu mai vazusem niciodata. Era o culoare palida, si totusi profunda, semana cu culoarea cerului cand e senin, dar parea mult mai mult decat atat. Am avut un moment in care am simtit ca imi pierd cunostiinta, si, ce-I drept, m-am trezit in propriul meu cap, discutand cu eurile mele. Din pacate, vorbeam toti trei deodata incercand sa spunem ce-am simtit si nimeni nu a priceput nimic. Oricum nu a contat nimic. Revenind la ora, stateam in banca mea si ma prefaceam ca nu imi pasa de cine e. atunci ea s-a asezat. In lumina care venea de pe geam parul ei mi s-a parut blond. Totusi, am reusit sa-mi dau seama ca era un saten foarte deschis. Inca mi se parea ca e perfecta. Nu ii gaseam nici un defect ( eu obisnuiesc sa le caut oamenilor intai defecte si apoi calitati) nici un fir rebel, nici un cos cat de mic, nici macar un punct. Tenul ei era absolut imaculat, ochii ei nu aveau nici macar un punct rosu. Parul ei era usor ondulat, dar nici macar un fir nu era ridicat de la locul lui.
   - buna, ma numesc jaden. Cuvintele pareau ca nu erau ale mele. Apoi mi-am dat seama ca nu erau. Jaden G intrase in locul meu.
   - incantata de cunostiinta, raspunse zambind. Pana si zambetul ala era perfect.
   - avand in vedere ca esti eleva noua, banuiesc ca ti-ar prinde bine un tur al scolii nu? Cand l-am auzit spunand asta, am inceput sa cred ca tupeul lui venea din faptul ca era copilaros. Nu poti face o propunere de genul unei fete si sa te astepti sa accepte. Totusi, a acceptat, ceea ce m-a pus pe ganduri. Parea inocenta, si nu cred ca isi daduse seama de nimic. Oricum, aveam emotii. Intr-un fel, nu am incredere deplina decat in mine. Priveam atent cum timpul trece incet, si cum ora se apropie de sfarsit. Dupa chimie era pauza de pranz. Poate de asta am si incercat sa ii spun acum. Nu puteam sa stiu ce-mi trece prin cap.doar nu eram eu. Eu eram in capul lui celalalt eu impreuna cu eu insumi( suna ciudat, dar nu pot face nimic. Si cred ca asa o sa ma refer la persoanele mele de acum incolo.)
Ora se termina si clopotelul suna. Eram foarte nerabdator, si, fara sa-mi dau seama, m-am trezit iar in propriul corp. Alexis a iesit din banca, si eu dupa ea. Mi-am petrecut mare parte a pauzei prezentandu-I scoala si grupurile de colegi. Nu imi dau seama de ce, dar a parut foarte incantata. Stand de vorba cu ea, am aflat ca statea in acelasi cartier cu mine, dar nici nu va puteti da seama cat de aiurea a fost cand, mergand spre casa mi-am dat seama ca ea se oprise la casa de langa mine. Da, eram vecin cu “ fata perfecta”.
Restul zilei a decurs ciudat. Nu am mai vorbit cu alexis, dar, dupa ce am mancat si m-am intors in camera mea de la etaj mi-am dat seama ca ea avea camera vis-à-vis de camera mea. Am vazut-o iesind pe balcon. Din fericire, perdelele mele nu i-au permis ei sa ma vada.  Mi-am scris temele, mi-am invatat cate ceva dupa care m-am asezat la calculator. Dupa cateva ore m-am culcat. Cateva ore inseamna cam patru-cinci, asa ca se facuse destul de tarziu. Cand am adormit, m-am intors in camera cu biroul, alaturi de cei doi de eu, dar cand sa ajung la peretele negru, mi-am dat seama ca, din cauza sutelor de ganduri pe care le avusesem doar in ziua aceea, nu mai era negru ci alb. Culoarea cu care data trecuta fusese scris pe el…
 

duminică, 13 martie 2011

discutii despre muzica

am tot scris diferite chestii pe acest blog, dar inca n-am ajuns la posturi despre muzica si filme. o sa las filmele pe mai tarziu, cand poate o sa ma mai uit si eu la cateva, deci de data asta hai sa vorbim despre muzica.

cei care au mai citit si pe celalalt blog mai stiu cam ce ascult, dar pentru ceilalti, o sa spun oricum ca imi place rock-ul si metal-ul, desi in ultima vreme ascult mai mult folk metal ( trupe precum eluveitie, korpiklaani, finntroll, ensiferum, equilibrium etc)
parerea mea este ca muzica este mai mult decat pur si simplu sunet. este sentiment, si daca esti incapabil sa simti mesajul unei piese, ea nu valoreaza nimic. oricat de bine ar suna. de aceea, imi place sa spun ca muzica nu se asculta, se simte.
nu mi-a placut niciodata muzica pop. e comerciala, sau cel putin asa e acum. am ascultat intr-o vreme hip-hop si rap, si trebuie sa spun ca sunt artisti care inca mai pun suflet in genul asta de muzica, dar sunt la fel de multi pentru care hip-hop-ul e doar o fabrica in care intra, injura de cateva ori si ies cu buzunarele pline.
muzica electronica, nu e chiar muzica. acela abia e doar sunet. totusi, n-o critic. n-a pretins niciodata ca are mesaj sau altceva. e doar o serie de sunete care iti induc o anumita stare. oricum e in principal facuta ca sa dansezi, ca sa petreci, sa te simti bine cand o asculti. e ca sa te scape de ganduri, de partea ta rationala, ca sa te lasi dus de val.
muzica reggae... era candva mai mult decat iarba iarba si iarasi iarba, cum e acum. parerea mea: suna bine si te linisteste cateodata... atat.
punk-ul e un gen de muzica destul de deosebit. prin idei, prin manifestari si prin tot. are ceva mai mult in el decat ideea asta de anarhist prost pe care multi o vad in el. e un gen de muzica "ironic" ca sa-i zic asa, care critica multe, de la stadiul in care a ajuns specia umana, si pana la cat sunt de prosti politicienii si vecinii. dar totusi, de aici si pana la a alerga ca disperatul pe strada si sa spargi tot ce-ti cade in mana e destul de mult.

am omis, cred cateva genuri de muzica, dar am spus cate ceva despre destul de multe dintre ele. astept si parerile voastre despre diferitele genuri de muzica, sau trupe, sau orice vreti voi. e o discutie deschisa.

P.S. nu va sfiiti sa ma contraziceti. la urma urmei, tot ce-am scris mai sus e doar in viziunea mea. nu trebuie neaparat sa fie adevarul absolut...

luni, 7 martie 2011

3 in 1 ( capitolul 3/ explicatii)

  Dupa visul ala extrem de ciudat n-am mai putut dormi. Am incercat, dar ceva ma tinea treaz. Ma uitam mereu in oglinda incercand sa vad in ce stare imi sunt ochii. Pupilele mele se redusera la dimensiunea unui punct, si irisul mi se extinse. Eram confuz. Nu-mi dadeam seama daca eram speriat, ingrozit, terifiat sau bucuros, mirat. Nu-mi venea sa cred ceea ce tocmai se intamplase. Desi creierul imi spunea ca e o prostie, ca e imposibil sa fie adevarat, ceva in mine spunea altceva. Atunci a fost prima oara cand am auzit “vocile”. Trecuse vreo ora de cand eram treaz. Incepu incet,incet sa se lumineze, dar in casa ramanea o liniste de mormant. Nu auzeam absolut nimic, nu vedeam nimic. Eram singur si ma gandeam. “ oare e real? Oare chiar e pe bune? Poate am vreun fel de boala psihica. Sau poate… pur si simplu ama vut o zi grea”. Gandindu-ma la toate astea, la un momentdat am auzit o voce strigand brusc. Era vocea mea, dar nu venea de la mine. “ e real!!!” m-am speriat si am inceput sa ma uit in jur. Nu am vazut absolut nimic. Eram doar eu acolo. Totusi, cand m-am uitat in oglinda, ceva mi s-a parut ciudat. Fundalul parea prea intunecat. Oare de ce? Am spus incet. Atunci m-am ingrozit de-a dreptul. In oglinda nu mi s-au miscat buzele. Totusi, cel din oglinda a vorbit. “ suntem noi, ceilalti doi de tu… esti singurul care te-ai trezit. De aia e asa intuneric. Noi suntem in camera calculatoarelor. Din cate am inteles eu, suntem trei din aceeasi persoana, dar din lumi diferite. Eu si jaden venim de altundeva. S-ar parea ca lumile noastre sunt mai slabe In energie ca a ta. Practic, noi nu suntem reali, si vocea ciudata din computer mi-a zis ca am fost alesi sa traim cu tine, in lumea ta, in corpul tau.
      - ceeeeeeee?!
      - da, o sa fim un fel de alter-ego-uri… nu e tare? Vedem si noi cum e in viata reala.
      - eu nu pot intelege…
      - fii atent. Noi vom sta impreuna cu tine. Vom fi in mintea ta, si ne vei putea auzi vocile. Ai grija ce faci si cu cine vorbesti, pentru ca, in functie de situatie, eu sau jaden G vom prelua automat controlul corpului tau. Chiar daca nu vrei si nu vrem.
     - nu e corect! E corpul meu!
     - da , dar asta e, o sa trebuiasca sa te obisnuiesti sa fii trei persoane.
     - o, nu, nu vreau asa ceva!
    - din pacate, n-ai ce face. Uitandu-te in oglinda, te uiti de fapt in propria constiinta. Biroul e un fel de punct de acces, si, cand ajungi in locul ala, adica in mare parte cand o sa dormi, vei putea vedea ce ai gandit, ce ai spus, orice legat de subiectul pe care il alegi la ecranul acela mare. Si inca ceva, de acum, vom merge toti trei in camera ecranului si, toti ne vom sti gandurile pe care le avem cand suntem la control.
    - bine, o sa ma descurc eu. Ai spus mai devreme jaden G… de la ce vine G?
    - G vine de la ghinionist. Jaden acela e de obicei ghinionist, dar are mult tupeu. Eu am noroc, dar nu socializez prea mult, adica voi doi sunteti cam singurii mei prieteni… in fine, tu esti cel mediocru. Patesti si bune si rele, nu ai nici prea multi, nici prea putini prieteni, in principal, duci o viata obisnuita. Cel putin pana acum.
   - o, nu… sunt un tip mediocru, un singuratic timid si norocos, un tupeist usor nebun dar ghinionist in acelasi timp! Si tocmai cand credeam ca viata mea nu poate deveni mai aiurea…

pentagrama (capitolul 2)


Se trezi a doua zi in camera lui.Totul era asa cum ar fi trebuit sa fie.Tot ceea ce se intamplase noaptea trecuta le dadu uitarii spunandu-si ca au fost doar un vis.S-a dus la baie sa se invioreze.A dat drumul la robinet.Apa curgea asemeni temerilor lui care se scurgeau.Se simtea bine acasa,era ferit de orice pericol,sau cel putin asa credea.Isi spala fata cu apa rece,se inviora si merse in camera lui.
Camera lui era,o camera mica,cu peretii varuiti intr-o culoare calda,un portocaliu deschis,care creea o atmosfera placuta.Langa fereastra era biroul lui,pe care se afla calculatorul.Patul era destul de mic,in care incapea doar el.Era in camera lui,in siguranta,si era linistit.
Deodata  usa de la intrare se izbise violent.Alister tresari.S-a dus sa vada ce s-a intamplat.Nu era nimeni altcineva decat tatal sau,…….. .Acesta era un om  destul de inalt cu un trup solid.Avea fata aspra,o mustata neagra avand cateva fire albe.Avea maini vanjoase si ochi tulburi.Era ametit bine de aburii alcoolului,furios si ca de obicei Alister era cel pe care isi varsa nervii.
Baiatul il intreba:
-De ce trantesti in halul asta usa ?Nu stii sa o inchizi frumos?
-Liniste!Zise tatal sau infuriat.Nu ai alta treaba de facut decat sa ma necajesti pe mine?Daca nu ai o sa-ti dau eu.
Intr-un moment il prinse pe baiat de gat.Incepu sa-l loveasca violent cu pumnii.Ii dadu drumu iar Alister cazu la podea cu fata insangerata.Tatal sau incepu apoi sa-l loveasca si cu picioarele si nu s-a oprit pana cand baiatul nu a mai schitat nicio miscare.Dupa ce a facut toate acestea s-a intors spre usa a deschis-o a iesit afara si a trantit-o din nou.Plecase desigur sa bea si  isi inece viata mizerabila in alcool.
Baiatul zacea acum pe podea batut,cu fata sangeranda.Pret de o ora a stat acolo,nemiscat a plans in tacere si nu era nimeni care sa il ajute.A mers din nou la baie  pentru a-si spala fata de sange.
A intrat in baie si a dat dumul la robinet.Statea si se uita in oglinda si la cum sangele ii curgea pe fata.Se gandea :”Daca acel vis nu a fost defapt un vis?Daca ce s-a intamplat noaptea trecuta a fost real?”In starea   in care se afla ar fi fost bucuros sa accepte oferta lui Devon.Da,nu avea nimic de pierdut,avea o viata mizerabila.Atunci se gandi la Alice.Cum ar fi putut sa-I faca el asa ceva,nu nu nu ar putea sa o faca,ea era defapt singurul motiv pentru care mai vroia sa traiasca,pentru ca nu de multe ori a incercat sa-si ia viata.Ea nu merita asa ceva.Si totusi…..
Deodata simti un fior rece patrunzand-ui in corp.Se uita in oglinda.Imaginea lui devenise tulbure,si in oglinda vedea imaginea oribila a acelei creature a lui Devon.Incremenise.Pana la urma ce s-a intamplat noaptea trecuta nu era doar un vis.Devon ii spuse:
-Ma bucur sa te revad Alister.
-Deci nu a fost un vis nu?Ii spuse baiatul.
-Nu dupa cum ti-am spus totul a fost real.Cum spuneam,ma bucur sa te revad.Si imi pare rau pentru noaptea trecuta,doar ca nu imi puteam permite sa pierd inca un posibil aliat al meu,chiar cel mai valoros poate.
-Deci asa am ajuns acasa,fara nicio rana!Pana la urma nu esti in stare sa ma ucizi pentru ca nu vrei sa pazesti acea flacara pana se va ivi un posibil purtator nu?
-Intr-adevar.Esti baiat destept,se vede.Si totusi,am sentimentul ca pana la urma vei accepta aceasta sarcina.
-Nu e adevarat!Zise cu voce tara baiatul,apoi continua sfios.Nu vreau,nu pot….
-E din cauza ei,nu-i asa?Zise Devon.
Alister tresari si urma:
-De unde stii de ea?Sa nu te atingi de ea!Ea e singurul motiv pentru care mai vreau sa traiesc.Cred ca stii deja ca nu de putine ori am incercat sa-mi iau viata si ca nu am o familie tocmai fericita!Defapt nici nu mai am o familie.In fiecare zi trebuie sa suport bataia primita de la tatal meu care e un om de nimic!Dar cand ma gandesc la ea,simt ca pot sa suport orice,ma simt invincibil ma simt de parca nimic si nimic nu m-ar putea afecta si stiu ca nimeni nu ar putea sa o ia de langa mine.Pe un ton viclean Devon ii zise:
-Chiar crezi asta?Ia uite ce cred eu.
Mana lui Devon iesi din oglinda si ii atinse fruntea lui Alister.In acel moment baiatul avea o viziune.Era ceva ce Devon vazuse si era un lucru pe care vroia sa i-l impartaseasca si lui Alister.Copilul vedea imaginile in ceata,insa isi putea da seama ca era vorba despre o fata,o fata ce semana cu Alice.Acea fata statea pe o banca in parc si astepta.Dar pe cine astepta ?Dupa cateva momente soseste un baiat,o saruta pe fata si se se aseza  pe banca .Cei doi incep sa vorbeaca.Totusi Alister nu intelegea,ce aveau de-a face toate acestea cu sarcina pe care Devon vroia ca el sa o preia?S-a uitat mai bine si ceea ce l-a vazut l-a socat.Fata cu care se intalnise acel baiat era chiar Alice,Alice a lui.Deschise ochii si revenise la realitate.Era demoralizat si zdrobit de o cumplita durere sufleteasca.Apoi Devon continua pe acelasi ton:
-Nu ti-am spus eu ca oamenii sunt rai?Esti singur in lumea asta Alister,singur!Insa eu te pot ajuta.Accepta-ti destinul,destinul de a deveni purtatorul flacarii si iti voi da puteri asa cum nici nu ai visat,te voi face sa uiti de toate acestea si sa obtii tot ce vrei.
Baiatul nu a scos un sunet pret de cateva clipe,apoi zise:
-Bine,voi accepta,voi fi unul de-al vostru.
-Foarte bine,baiatul meu.Zise Devon multumit.Urmeaza-ma.
Ii intinse mana baiatul,iar acesta i-o apuca.Devon il trase la el si baiatul se trezi intr-un loc pustiu si intunecos.In acel loc era frig,era totul inghetat.Se aflau in centrul celui de-al treisprezecelea cerc al iadului.Lui Alister i s-a parut ciudat faptul ca totul era inghetat.In fata baiatului se afla un fel de suport deasupra caruia ardea o flacara.Devon ii spuse:
-Priveste Alister aceasta este flacara iadului.Doar purtatorii flacarii ii pot stapani puterea,iar tu ai aceasta onoare.Devon lua flacara in maini si i-o inteinse lui Alister.Baiatul s-a dat putin inapoi.
-Nu-ti fie frica baiatul meu,nu o sa patesti nimic,tu ai puterea de a imblanzi flacarile iadului.
Cu o oarecare retinere baiatul lua flacara pe care Devon o tinea intinsa catre acesta.Intr-adevar nu s-a ars si era uimit de acest lucru.O tinea in mana si simtea caldura si puterea ei,era flacara ce a ars neincetat de la decaderea primului inger.Devon continua.
-De acum Alister,esti purtatorul flacarii iadului.Cu timpul vei invata sa ii stapanesti puterea.Tine minte ca puterea flacarii e alimentata de ura ta,de frstrarile tale,de dezamagirile tale.Trebuie sa ai mare grija de ea.Vor fi ingeri,si nu putini care vor incerca sa te omoare pentru a putea intra in posesia  ei insa eu stiu ca nu ne vei dezamagi si ca nu te vei da batut niciodata.Acum,intoarce-te in lumea ta si infrunta-ti destinul.
-Asa voi face zise Alister hotarat.
Intr-o clipa,baiatul se trezi inapoi acasa la el,in fata oglinzii.Fata ii era din nou insangerata,iar oglinda era patata de sange.Statea si se privea in oglinda.Deodata simti cum il cuprinde un fior cald.Sangele incetase sa-i mai curga iar ranile i se vindecasera.”Destul de dragut”zise el.Era inca tulburat,totusi de ceea ce ii aratase Devon,ca prietena lui il inselase si ca era din nou singur.
Usa de la intrare se tranti violent,din nou.Acel sentiment de frica il poseda din nou pe Alister.Tatal sau era,desigur cel care trantise usa.Dadu buzna in baie si fara niciun fel de avertismen incepu sa-l bata pe baiat din nou.Alister cazu din nou la podea zacand intr-o balta de sange.Tatal sau a continuat sa-l loveasca pana cand baiatul nu a mai scos niciun sunet.Apoi,s-a ridicat l-a scuipat pe baiat si a inceput sa-i adreseze cuvinte grele.Alister era la capatul puterilor,dar ce putea sa faca?Zacea pe podea nemiscat si isi asculta tatal in timp ce acesta  ii adresa cele mai aspre vorbe.Si cat de mult ar fi vrut sa-i strapunga pieptul cu acele vorbe,sa isi reverse asupra lui toata ura pe care el o simtea.
Deodata flacara urii se aprinse in ochii lui,corpul isi recapata puterea,se ridica in picioare.Simti in el o putere mai mare decat o putea controla privire i se intuneca iar cu un strigat disperat strapunse pieptul tatalui cu insusi bratul sau iar acesta cazu la podea.Dupa aceasta privirea i se limpezi si isi vazu tatal zacand fara suflare pe podea.Incepu sa planga.Cazu in genunchi si isi intinse mainile peste corpul fara viata al tatalui sau iar cu vocea inecat in lacrimi spuse:
-De ce nu m-ai lasat in pace........De ce ?........ 

colegul meu a reusit in sfarsit sa termina si sa-mi trimita capitolul al doilea din pentagrama, pe care am decis sa-l public de indata... mie personal imi place seria, dar mi-ar placea sa stiu si parerile voastre. pana atunci, nu stiu pe cand sa anunt capitolul 3, deci... candva in viitorul apropiat ( sper) o sa avem si capitolul 3.

duminică, 6 martie 2011

jurnalul unui recrut(capitolul 4/ prima noapte in libertate)

sunt in miezul noptii, intr-o padure, la mai putin de 50 de metri de facilitatea SV din care tocmai am evadat. nu e o situatie foarte grozava.daca vreau sa scap de aici pentru totdeauna, ar fi bine s-o iau la fuga. din nu stiu ce motiv, ma gandesc ca poate or sa fuga dupa mine. cei de la divizia SV nu isi permit sa evadeze nimeni. noi stim secrete militare pe care nimeni altcineva nu le stie.
deja se aud portile deschizandu-se. sunt eu bun, dar nu pot sa scap de 100 si ceva de agenti cu antrenament ca al meu...
o iau la fuga. copacii trec pe langa mine intr-o viteza extraordinara. toata vegetatia asta din jurul meu ma face sa ma simt de parca fug mult mai repede. trebuie sa fiu atent. nu sunt obisnuit cu asa niste medii. nu pot sa risc sa ma opresc sub nici o forma. deja se aud pasii celorlalti agenti in spate. trebuie sa fug mai repede, mai repede, trebuie sa-mi depasesc orice limita. sunt atat de aproape. luminita pe care am vazut-o devine din ce in ce mai puternica. nu mai sunt in mijlocul padurii. ma apropii de margine. deja nu-i mai aud pe ceilalti in spate. oricum, probabil ca nu li s-a dat permisiunea sa treaca de marginea padurii... chestii de protocol.
haide, haide, mai repede, mai repede, 3, 2 ,1 si... am iesit. descopar sursa luminii. e un fel de casuta putin mai departe de unde sunt eu acum. sentimentul libertatii ma copleseste. nu-mi mai pot controla respiratia. ma opresc din fuga. din padure se vad cateva umbre si luminile ochelarilor cu vedere nocturna. inca nu ma pot opri.
fugi! imi spune o voce din capul meu. fug, nu vad nimic. in casuta aceea s-a stins lumina. sunt pe un fel de camp si e intuneric... nu se vede nimic. ma uit in spate, nu mai vad nimic. ultima umbra s-a intors. probabil au renuntat.
ma apropii de casuta aceea... e cam aproape de baza, ceea ce ma face suspicios, dar nu am un loc in care sa stau, proviziile mele sunt aproape nule, sunt flamand si insetat. in orice caz, ma opresc putin sa ma odihnesc in caz ca va trebui sa fug din nou. merg si bat la usa, nu raspunde nimeni. mai incerc o data. se aprinde o luminita. in dreptul usii apare un batranel cam subtire, si mai scund decat mine, dar cu o privire foarte limpede, mai ales la ora aceea din noapte. ma privi pret de cateva secunde, dupa care, fara sa ma intrebe nimic, ma pofti inauntru.
locuia singur acolo, si locul era cam mic.
 -buna seara!
-he he, baiete, imi raspunse el zambind, seara nu mai e demult!
- i-am zambit inapoi, nestiind ce altceva sa spun.
- stiu cine esti, imi spuse el.
- m-am speriat, un val de adrenalina mi-a trecut prin corp si am sarit in picioare.
- stai linistit, nu sunt de la unitate, doar ca nu esti primul care trece pe-aici.
- adica, au mai fost si altii?
- cum sa nu? 6 daca-mi amintesc bine. ultimul acum nu foarte mult timp.
nu intelegeam, 6? atatia agenti lipseau. dar cum era posibil, daca ar fi plecat acum putin timp, as fi stiut.
- esti exact ca toti ceilalti. toti au avut aceeasi reactie, si niciunul n-a putut intelege cumde ceilalti au scapat inaintea lui...
-... si mai ales cumde cu putin timp.
- eh, baiete, e o poveste lunga, dar acum e tarziu. culca-te si iti voi povesti totul maine dimineata.
casa era foarte mica, dar surprinzator, avea o camera de oaspeti cu un pat liber. m-am culcat imbracat, nepasandu-mi de nimic. nu ma puteam gandi decat la cei 6 dinaintea mea....

capitolul 4, probabil cel mai lung de pana acum, sper ca v-a placut, si va rog sa-mi scuzati absenta, dar putinul timp liber pe care l-am avut in ultima vreme nu prea mi-a permis sa ma ocup de niciunul dintre bloguri. daca vreti sa spuneti ceva despre acest capitol, despre serie, sau sa-mi dati idei, va rog lasati un comment.